NEA² s. f. (Regional) Zăpadă. După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157. Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59. Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (În comparații) Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66. – Variantă: neauă (EMINESCU, O. IV 107) s. f.