neabătut, -ă adj. 1 (în opoz. cu „șovăitor”, „nesigur”; despre oameni sau despre firea, caracterul lor) dârz, decis, ferm, hotărât, intransigent, neșovăitor, statornic, <livr.> determinat, <rar> oțărât, <înv.> nepregetător, <fig.> bățos, inflexibil, neclintit, neflexibil, nestrămutat, <fig.; livr.> inebranlabil, <fig.; rar> sec, stâncos, <fig.; pop.> coios, <fig.; înv.> neclătit, neurnit, vârtos, vârtucios. Neabătut, tânărul i-a contrazis pe toți. 2 (în opoz. cu „șovăielnic”, „nesigur”; despre mers, pași etc.) apăsat², energic, ferm, hotărât, îndesat, neezitant, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. Înaintează cu pași neabătuți.