neámț, nemți, s.m. 1. Austriac: „Doamne, bate neamțu-n drum / C-o luat ce-o fost mai bun” (Bârlea, 1924, II: 102). ■ „Până ce am păstrat încă amintirea domniei austriece, domnul și neamțul, în mintea țăranului, se identifică” (Țiplea, 1906). 2. German. 3. (înv.) Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat: „Furcoiul este folosit mai ales de bărbați pentru aruncatul a câte unei pale de nutreț pe claie sau de trifoi ori lucernă pe clenciuri, la făcutul nemților” (Faiciuc, 2008: 255). 4. Proptea la ulucul construit pe un teren accidentat. 5. Par cu ajutorul căruia se doboară copacul tăiat, când acesta nu cade singur. ■ (onom.) Neamț(u), Neamțiu, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. němǐcǐ (Șăineanu, DEX, MDA).