NEASTÎMPĂRAT, -Ă adj. Negativ al lui astîmpărat. 1. Care nu se astîmpără sau care nu poate fi astîmpărat, nedomolit, (învechit și popular) neostoit; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu, agitat; nesupus, rebel, recalcitrant; turbulent, (învechit) neașezat (2). Carile... slujitoriu și boiarinu va priimi să-i ia fămeaia spre pofta sa cea neastîmpărată și nu-i va gîndi rău? ureche, l. 158. Turcii pre obiceiul lor cel spurcat și neastîmpăratu de lăcomie, trimiseră de cerea bani. id. ib. 204. Că noi, după neastîmpăraț [sic!] și rău nărav ce avem, ...neîncetat am făcut îndrăzniri a vinde vin și rachiu (a. 1794). iorga, s. d. xiv, 150. Un norod asuprit foarte, dar falnic, neastîmpărat. beldiman, e. 2/5. Fieșcare trebui să-ș păzască haractirul său; tu ai al tău de om neastîmpărat. ar (1839), 35¹/45, cf. 47¹/42, valian, v. Țara era liniștită, căci Radul știa a ține în respect pe neastîmpărații săi vecini. negruzzi, s. i, 106, cf. pontbriant, d., costinescu. Purici mulți nu făcea el într-un loc..., căci era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. creangă, a. 135, cf. barcianu, alexi, w. Fu înlocuit în atribuțiile lui de predicator de Ioan Abrami sau Abramios, și el preot și un personagiu foarte neastîmpărat. iorga, l. i, 429. Inima-i era plină de o bucurie neastîmpărată. rebreanu, r. i, 226. De ce nu s-a remăritat? Nici firea ei neastîmpărată, nici tinerețea, nici frumusețea nu o îndatorau să păstreze doliu pe viață. pas. z. i, 92. * (Substantivat) Ca niște neastîmpărați, sfătuindu-se între ei, s-au sculat doi dintr-înșii... și s-au dus la Țarigrad (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 150/10. Alți neastîmpărați ai opiniei și condeiului. arghezi, b. 122. ◊ Fig. Nimic nu era schimbat: același cîmp verde, înflorit, aceleași ape iuți și neastîmpărate ale Trotușului, care curg fără repaos pe așternutul lor de prund. gane, n. iii, 9. Zăpada s-a dus. Petice de gheață mustesc din loc în loc sub noroiul încropit în mici izvoare neastîmpărate ca puii de șarpe. bassarabescu, ap. vianu, m. 223. Departe de tot pe întinderea asta mișcătoare, neastîmpărată, un punct negru se desprinde... se apropie... trei catarge se deosebesc bine. bart, s. m. 18. Oltul neastîmpărat și răzvrătit și-a ales drumuri primejdioase, pe care a pornit cu năvala nestăvilită a tinereții. bogza, c. o. 11. ♦ Care trădează, arată, exprimă neastîmpăr. Buzele-i subțiri și încrețite, ochii săi mici, vioi și pătrunzători, nările-i largi și neastîmpărate dovedeau... duh sprinten și isteț. odobescu, ap. vianu, m. 196. ♦ (Învechit, rar; despre climat) Care prezintă mari diferențe; excesiv. Văzduhul aceștii țări iaste neastîmpărat... sînt călduri mari și aciiași frig și omeți mari. ureche, L. 115. 2. (Mai ales despre copii; în opoziție cu liniștit, cuminte) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat, nebun (I 3), (rar) neostoit; p. ext. obraznic, rău; (regional) neastîmpărător, neașezat (3). cf. polizu. Mare neasămpărată-i, bat-o pîrdalnicu! Ne face zile fripte. alecsandri, t. 938. Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite; și... mă făceam tot mai neastîmpărat. creangă, a. 36, cf. 14. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat cum îl știi, fuga la ușă să deschidă. id. p. 27, cf. 315. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet așezat și înțelept. slavici, n. i, 150. Unii copii neastîmpărați... încep și ei a plînge și a striga. marian, s. r. i, 175. Pe cît era de frumoasă, pe atîta era și de zburdalnică, neastîmpărată și neascultătoare. f (1903), 331. Te spui tătănă-tău să te-astîmpere, că ești neastîmpărată. delavrancea, o. ii, 199. Tare-i neastîmpărat și nebunatic băiatul ăsta! clătină din cap o femeie. rebreanu, r. ii, 33, cf. id. i. 13. Neastîmpărat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia să stea multă vreme lîngă vatră. călinescu, e. 53. Eram subțirică, iute și neastîmpărată. sadoveanu, o. vm, 45. Bătea cu papucul fundul vreunui nepot neastîmpărat. t. popovici, se. 134, cf. 161. Băieții aceștia-s foarte neastîmpărati. com. marian, cf. alr i 1 568/808, alr ii 3 678/192, 520, 784, 791, 928, 3 739/192. ◊ (Substantivat) La fereastra lui Moș Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica și Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. sp. popescu, m. g. 23. Ce te mai zbînțuiești atîta, neastîmpăratule! com. marian. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire) Care exprimă vioiciune, zburdălnicie; jucăuș. O femeie trecută de treizeci de ani, de statură mijlocie, uscățivă la față cu doi ochi mici, ...neastîmpărați și răutăcioși. sandu-aldea, a. m. 40. Clipește des din ochii mici, veseli și neastîmpărați. stancu, u.r.s.s. 154. 3. Tulburat, neliniștit, nervos (3), agitat; nerăbdător (2). Se părea neastîmpărat, vorbea singur și se cunoștea că meditează... o nouă moarte. negruzzi, s. i, 143, cf. pontbriant, d., costinescu. Merge... tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. slavici, n. 1, 103. Se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. Mereu își scoate ceasornicul, mereu privește pe fereastră. vlahuță, o. a. 208. Mă plimbam neastîmpărat, ca argintul-viu, privind cu ochi nesățioși geamlîcurile. ciaușanu, r. scut. 12. Pochinzerul cel gros și neastîmpărat făcu porneala. iovescu, n. 227. 4. (Rar; despre vremuri, stări) Tulbure, zbuciumat. Timpuri neastimpărate. ddrf. – pl.: neastîmpărați, -te. – Și: (învechit) neastâmpărat, -ă adj. – pref. ne- + astîmpărat.