NEATENT, -Ă adj. Negativ al lui atent; care nu are atenția concentrată asupra cuiva sau a ceva; p. ext. distrat, absent, împrăștiat; care arată, care trădează lipsă de interes, indiferență. Este ușor, pentru oamenii neatenți, să se amestece diversele funcțiuni ale reflexivului. iordan, g. 200. Toamna a țipat c-un trist accent, Văzul cade neatent. bacovia, o. 73. Dacă cugetele mele, din ce în ce mai neatente la înfățișările din lumea aceasta, mă iartă să mai cred că îmi aduc bine aminte, tînăra persoană... era cam de aceeași vîrstă cu mine cel de acum. galaction, o. 57. În sală era zgomot mult, dar nimeni nu era neatent sau plictisit. galan, b. i, 392. – pl.: neatenți, -te. – pref. ne- + atent.