Definiția cu ID-ul 1383785:

Tezaur

NECHEZARE s. f. (Rar) Nechezat2. cf. costinescu, LM. Mugetul s-amesteca în ninchezarea cailor. delavrancea, ap. CADE, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se auzeau în sat, din vreme în vreme, izbucniri de glasuri și nechezări de cai. sadoveanu, o. v, 647. – pl.: nechezări. – Și : (regional) nichezare (lm, cade), ninchezare s. f.v. necheza.