NECHEZAT² s. n. Faptul de a necheza (1); strigăt caracteristic al calului; nechez, nechezare, nechezătură, (regional) nechezet. În curtea spațioasă se tot auzea... Baterea copitei spărgînd în neastîmpăr, Gunoiul bătăturei cu iarba încolțită Și ninchezatul ager. heliade, o. i, 219, cf. ddrf. Deodată un nechezat de cal fărîmă liniștea nopții. sandu-aldea, u. p. 68. Un sforăit puternic și un nechezat ascuțit al Pisicuței rupse firul melancolic al cugetărilor mele și mă făcu să sar grăbit. hogaș, m. n. 166. Nechezarea sau nechezatul cailor, e semnalul de a cere nutreț. severin, s. 64. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de căi, un ropot de copite. galaction, o. 49. Din desiș se auzi un nechezat de cal. sadoveanu, o. v, 531. Dintr-o dată pădurea se umplu de un nechezat înfiorător. beniuc, m. c. i, 215. Auzi, distinct, nechezatul cailor, scîrțîitul căruțelor. v. rom. ianuarie 1955, 87. Caii... îl întîmpinară cu nechezatul lor coborît, aproape omenesc, lovind ieslea cu nerăbdare. preda, d. 5. – pl.: nechezaturi. – Și: (regional) ninchezat s. n. – v. necheza.