NECHEZĂTURĂ s. f. Nechezat². Venea hreamăt mare, ca de nechedzături de cai mulți. dosoftei, v. s. octombrie 79^v/19. Nice se mai aud de sunet, de huiet, de trăsnet căzînd copacii de loviturile armelor, de nechezăturile cailor. n. costin, let. i a, 21/2. La sunetul cel războinic a trîmbiții [calul] răspunde prin nechezăturile sale. beldiman, n. p. i, 73/9. Calul... scoase o nouă nechezătură, care făcu toate urechile să se ridice în sus. popescu, b. i, 38. – pl.: nechezături. – Necheza + suf. -(ă)tură.