NECURABIL, -Ă adj. (Învechit) Incurabil. Doctorii... fură într-adevăr așa de norocoși a vindeca un tînăr care pătimea de un letarg... necurabil. vasici, m. i, 20/5. Prin curățenii (purgații)... mai tare decît să vindece răul... îl fac atîta de necurabil. nep. vind. 7/18. Nebunia este curablă și necurablă. man. sănăt. 77/25. Beteșuguri periculoase ori necurabile. calendar (1855), 143/12. Statistica ar vorbi despre lîncezirile necurabile, de pătimiri cronice. ib. (1862), 59/16. – pl.: necurabili, -e. – Și: necurablu, -ă adj. – pref. ne- + curabil (după lat. incurabilis, fr. incurable).