NEDREPTĂȚIT, -Ă adj. Care suferă sau a suferit o nedreptate (2), care este prejudiciat în drepturile sale. cf. costinescu. Dacă te crezi nedreptățit, du-te și la Dumnezeu, creangă, a. 149, cf. ddrf. Are sentimentul că e nedreptățit. ygrec, m. n. 156. Din tinerețe Ressu înțelesese păsurile oamenilor amărîți și nedreptățiți. contemp. 1962, nr. 808, 1/4. – pl.: nedreptățiți, -te. – v. nedreptăți.