NEFERICI vb. IV. 1. Tranz. A face să fie nefericit, a aduce nefericire. cf. pontbriant, d., vlahuță, ap. cade, ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă trebuie să te omoare ca să te nefericească? rebreanu, r. ii, 225. ◊ Refl. Eu ție m-am încrezut, Tare m-am neferecit. doine, 231. 2. refl. (Rar) A se plînge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale; a se tîngui. cf. costinescu. – prez. ind.: nefericesc. – Și: (regional) nefereci vb. IV. – Derivat regresiv de la nefericit.