NEFERICIT, -Ă adj. Negativ al lui fericit; nenorocit (1). cf. șincai, hr. i, 25/8, alecsandri, T. I, 69, GHEREA, ST. CR. II, 149, BUJOR, S. 51, TOPÎRCEANU, B. 38, SADOVEANU, O. VI, 300, stoica, vin. 99, t. popovici, se. 433, pop., ap. gcr ii, 307. ♦ (Familiar; despre lucruri) Care se află într-o stare (extrem de) proastă, primitivă; mizerabil (1). lată avantajiile călătoriei cu un barcaz nefericit, față de un vapor care în acest port mic nu i-ar fi îngăduit nici să răsufle. TUDORAN, P. 34. – pl.: nefericiți, -te. – pref. ne- + fericit.