NEFĂȚĂRIT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui fățărit. 1. Care nu părtinește, nu favorizează pe nimeni; obiectiv, drept. Critică... dreaptă, nepărtinitoare, nefățărită. odobescu, s. i, 504. ◊ Fig. Prețuia valoarea românilor de pe asprul și nefățăritul cîmp de război, id. ib. m, 610. 2. Lipsit de prefăcătorie, de ipocrizie; sincer. Pentru poftirile carele mi-ați arătat cu prilejul dietei..., vă aduc nefățărită și fierbinte mulțămită. gt (1838), 212/12. Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, Cu floarea conștiinței de crime nepătată, Sincer, nefățărit. mureșanu, p. 66/3. Aceste cîntece izvorîte din sinul sincer și nefățărit al poporului nostru, f (1869), 386. – pl. : nefățăriți, -te. – pref. ne- + fățărit.