NEGHINIȚĂ s. f. Diminutiv al lui neghină (1); neghinuță. (În comparații, cu aluzie la culoarea sau la dimensiunile bobului de neghină) De pe-o ramură luă un cărăbuș... cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghiniți. GÎRLEANU, L. 14. Inima ei s-a făcut cît o neghiniță. sadoveanu, ap. cade. (fig.) O fetișcană cu ochii de neghiniță. v. rom. august 1954, 76. – pl.: neghinițe și (rar) neghiniți. – Neghină + suf. -iță.