NEGHINĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, cu sămînța măruntă și de culoare neagră, răspîndită mai ales în culturile de grîu, zizanie, năgară (2), (popular) mălură (4), (regional) negreață (5) (Agrostemma githago); p. restr. sămînța acestei plante, care, măcinată împreună cu sămînța de grîu, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. Și dormind oamenii, veni pizmașul lui și sămănă întru grîu neghini și să duse. biblia (1688), 760¹/35. Unele [nedreptăți] precum neghina din grîu curățindu-le (a. 1773). uricariul, iv, 22/4. Laptele-cînelui..., neghina, odosul, holbura... aceastea toate sînt păguboase holdelor. economia, 47/3. Ș-atuncea bine vei vedea Că tu ca grîul vei cădea, Iar cei ce au fost pricina, Ca praful și neghina. zilot, cron. 79. Sămînța... nu este curată de neghină, de măzăriche și de alte buruiene rele. i. ionescu, d. 288. Vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. creangă, a. 60. Semințe toxice, cum sînt semințele de turtiță sau de neghină. agrotehnica, ii, 181, cf. h iv 84, x 534. Mă muncesc de vine-o lună Ca să-mi fac străina mumă, Și-mi făcui curată ciumă, Că-i străina Ca neghina: Nu-ți știe dorul și mila. teodorescu, p. p. 285. Maică, cînd m-ai legănat, Maică, rău m-ai blăstămat. În leagăn mi-ai pus neghină, Să nu am în veci hodină. marian, na. 313. Ochii-s negri ca neghina, Gura-i dulce ca smochina. hodoș, p. p. 48. Atîta mńi-s de streină, Ca on h’iruț de negină într-on mńijloc de țarină. arh. folk. vi, 237, cf. alr i 1 936/56, 305, 320, 954, 980, 990, alr ii 5173/27, 260, 574, 812, 5 312/520, 531, 821. Nu e grîu fără neghină (= nu e nici un lucru perfect, fără cusur). cf. zanne, p. i, 190. ◊ Expr. A alege neghina din grîu = a alege binele de rău, a despărți pe cei buni de cei răi. cf. lm. (Cu parafrazarea expresiei) Ah! mașteră haină, Însăși tu ales-ai pentru mine grîul de neghină. davila, v. v. 135, cf. zanne, p. i, 224. A semăna neghină (în urechile cuiva) = a produce discordie, ceartă. Vicleanul semănînd neghină în urechile împăratului. dosoftei, ap. tdrg. (Cu parafrazarea expresiei) S-au sîrguit a apuca mai nainte... înbrîncirea sămănătorilor de neghini (a. 1794). gcr ii, 153/23. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. Dreaptele... porunci și pravile... le aleaseră dă neghină și de pleavă (a. 1652). gcr i, 163/7. Cu sabie ascuțită te-ai văzut tăind împreună toate neghinile, adecă învățăturile... ereticilor. mineiul(1776), 92^v2/11. Pe limba poporului nostru, la niște astfel de oameni le zicem mișei, ori mici la suflet, sau neghina omenirei. ispirescu, u. 63, cf. pamfile, j. iii, 91. Și ești dator ca iarăși să recazi Cu ploaie și cu ropot greu de grindeni, Fertilizînd semințele de azi, Zdrobind neghina lumii, pretutindeni. v. rom. ianuarie 1954, 216. Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea, neștiința, Cînd pămîntul însuși cere mult visatele-i minuni? labiș, p. 59. 2. (Regional) Numele a două plante din familia gramineelor: a) obsigă (Bromus inermis). cf. barcianu; b) zizanie (Lolium perenne). cf. anon. car. 3. (Regional) Albăstriță (Centaurea cyanus). cf. PANȚU, PL., BULET. GRĂD. BOT. v, 55. 4. Compus: (regional) neghină-sălbatică = curcubeu (Lychnis coronaria). cf. PANȚU, PL. – pl.: (rar) neghini și neghine. – Și: (regional) nighină (ALR I 1936/750, 790, 896, 900, 940), neghiră (alr ii 5 312/95), negină, negrină (DOINE, 152) s. f. – Etimologia necunoscută.