NEGLIJENȚĂ s. f. Faptul de a fi neglijent (1); atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine); (rar) neîngrijire (2), (învechit) negrijă, negrijință, (învechit, rar) negrijuire. cf. negulici, ARisTiA, plut. Oare evenementele astea din urmă, întîmplate sub regimul tău și prin negligența ta, oare ele să fie realizarea acelor promisiuni ale tale? hasdeu, i. v. 197, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. În urma cîtorva neglijențe îl pofti să facă mai puțină politică și mai multă treabă. rebreanu, i. 234. Parcă-am fi la o masă de bridge și... din neatenție, din neglijență m-aș uita la cărțile dumitale. sebastian, t. 61. De multe ori din neglijență se pot înțepa literele, producînd pagube. romanescu, zeț. 25. Ignoranța și neglijența copiștilor schimbaseră textul unor opere încît ajunseră de nerecunoscut. oțetea, r. 215. Trebuie grabnic curmate neglijențele în finisaj, în instalație. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 66. – pl.: neglijențe. – Și: (învechit) negligență, negligenția (lm), negligință (negulici, pont-briant, d.), neglegenția (lm) s. f. – Din fr. négligence. – Negligenția, neglegenția < lat. negligentia.