NEGOCIERE s. f. Acțiunea de a negocia (1) și rezultatul ei; (la pl.) tratative; (învechit) negociație. Negoțiarea păcei (a. 1774). uricariul, i, 175. Însărcină pe principele Sangușco... de a intra cu Trifail în negoțieri secrete. asachi, s. l. ii, 89. Să însărcinăm pe frate-meu ce se află în Paris de a reîncepe negocierea cu dînsul. alecsandri, s. 112. Acest nou amănunt privitor la negocierile propuse. iorga, l. i, 325. Noul domn era însărcinat cu negocierile foarte spinoase ale Porții cu Rusia. oțetea, t. v. 158. Negocierile de pace. contemp. 1949, nr. 162, 3/1. Climat prielnic negocierilor. ib. 1962, nr. 806, 1/5. – Pronunțat : -ci-e-. – pl.: negocieri. – Și: (învechit) negoțiere, negoțiare s. f. – v. negocia.