NEGREȘIT, -Ă adj., adv. 1. adj. (Învechit și popular) Negativ al lui greșit; care nu greșește, nevinovat (1); care nu se înșală; care nu poate greși, infailibil; sigur, cert. Nici o cetate veche să nu strici, fiind negreșită. herodot (1645), 64. Îngerii sintu negreșiți, încă se vor cutremura de frica giudețului (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 457/15. Precum mi să pare, negreșiți sîntem. cantemir, hr. 482. Încredințîndu-ne prin negreșita sa gură... că el știe ceea ce ne trebuiește (a. 1774). uricariul, i, 173, cf. mineiul (1776), 142^r2/17. Îi recunoșteam pe toți; mi-i destăinuia o știință superioară și negreșită. galaction, o. 243. Fiul de la născut Pînă la căsătorit Nu-i înaintea părintelui negreșit. marian, nu. 577. ♦ (Învechit, rar) Exact, precis, fără rest. Cît exact (negreșit). HELIADE, ap. URSU, T. Ș. 201. 2. adv. Fără îndoială, desigur, sigur; p. ext. neapărat (4), (rar) necesarmente, (învechit și regional) nesmintit (3). Acest Triod l-am cumpărat cu popa Stănilă Cîrjă, cu banii mii, negreșit (a. 1773). iorga, s. d. xiii, 206. Au alergat spre partea spaniolilor, negreșit pentru a-i sili să nu facă nici un rău peruvienilor. ist. am. 31^r/8, cf. 35^v/16, 65^v/7. Ceale următoare zicem acealea care negreșit urmează din vreun lucru și dintr-acela ca dintr-o rădăcină odrăslesc. molnar, ret. 75/22. De nu era doamna Maria, negreșit aș fi murit de foame. kotzebue, u. 10^v/14. Vor purta de grijă a se da îndată și negreșit (a. 1822). uricariul, xi, 354. Cînd om fi chemați de stăpînire, ca să ne orînduiascâ în slujbele țării, negreșit vom vorbi pentru norod. golescu, î. 94. Omar negreșit voiește c-un jurămînt necoprins Să m-apropie mai tare d-al meu stăpîn neînvins. heliade, o. i, 427. Negreșit că n-ar voi să-și primejduiască viața. marcovici, d. 145/9, cf. id. c. 108/4. Negreșit vor să mă pedepsească pentru această mare greșeală. drăghici, r. 15/4, cf. 159/2. Găsi niște tăbliți... negreșit că Olga le pierduse. negruzzi, s. i, 45, cf. 19, 46, 51. Să i-o dai negreșit. filimon, o. i, 127. Dumneaei e negreșit domnișoara Lina? alecsandri, t. 873. Sînt negreșit o mulțime de specii. odobescu, s. iii, 64, cf. 42, 61. Ministrul l-a primit foarte bine și i-a spus că a doua zi... să ia parte negreșit la concurs. caragiale, o. ii, 70. Sînt mulți oameni ca mine și ca tata? Și o să trăim cu dînșii? Negreșit, îi răspunse calul. ispirescu, l. 148, cf. 83. Negreșit, Nicușor nu e primit în curtea lui conu Mișu. brătescu-voinești, î. 14. Peste două zile trebuia să plece negreșit la post. bassarabescu, v. 14. Mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec. rebreanu, r. ii, 121, cf. i, 19, 43, 189. Are să-i spuie oarece, negreșit, are să-i dea o povață. arghezi, p. t. 60, cf. id. v. 40. Era negreșit ceva atît de îngrijit în prospețimea ei... că rămase covîrșit de încîntare. vornic, p. 49, cf. 41. Dacă nu va ști să răspunză cu gura... urma negreșit să răspunză cu capul său. pop., ap. gcr ii, 366. Negreșit și foarte cu grabă să meargă îndărăt. bota, p. 83. Să vii negreșit mîine pînă la mine. alr ii 3 125/791, cf. 3 125/29, 36, 414, 514, 531, 537, 551, 784, 833, 836, 872, Mat. dialect, i, 213. – pl.: (1) negreșiți, -te. – pref. ne- + greșit.