NEGUREALĂ s. f. 1. (Popular) Negură (1). Acolo folosindu-se de poziția locului, chiar și de negureala atmosferei. bălcescu, m. v. 660. Lumina-mpestrițată nu e nici zare, nici licărire-mpănată cu negureală: e ca văzu orbețului cînd zărește d-abielușa ca prin sită. jipescu, o. 14. cf. alr i 1 263/878. 2. (Rar) Negură (2). Ce vînt te-a suflat pe sub atîta negureală de pădure... pînă la moară la mine? galaction, o. 47. – Negură + suf. -eală.