NEGUSTOREASĂ s. f. Femeie care se ocupă cu comerțul particular; soție de negustor (2); negustoriță. cf. polizu, costinescu. Nici clientul, nici negustoreasa nu-i dau de rost. cazimir, gr. 42. Mama-mare era spălătoreasă... și totodată negustoreasă de prescuri și luminări la biserică. pas, z. i, 27, cf. alr sn iv h 1 016. ♦ (Peiorativ) Femeie care caută să tragă foloase prin orice mijloace sau în orice împrejurare. (Fig.) Negoțătoreasa de vulpe. lm. – pl.: negustorese. – Și: (învechit) neguțătoreasă (costinescu), negoțătoreasă s. f. – Negustor + suf. -easă.