nei (ney, cuv. persan „trestie”), fluier cu șapte găuri, deschis la ambele capete. Răspândit în lumea orientală, a pătruns și în țările române, unde era folosit în muzica curților domnești drept component al tarafurilor* lăutărești. Domnitorul cărturar Dimitrie Cantemir cânta bine la n. V. nai.