NEICULIȚĂ s. m. (Mai ales la vocativ) Diminutiv al lui neică. Da cum așa, neiculiță hăi? îl întrebară cu toții. SBIERA, P. 251. Ia uită-te, neiculiță, ce mi s-a întîmplat. ISPIRESCU, L. 46. Bre! da ce mai palmă, neiculiță! GHICA, S. 509. ◊ (Uneori în corelație cu neică) Frunză verde lemn de tei, Neico, neiculiță. MARIAN, S. 55.