NEMAIAUZIT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atît de neobișnuit, atît de extraordinar, încît nimeni n-a auzit încă de ceva asemănător; nemaipomenit. V. nemaivăzut. O întîmplare nemaiauzită. ▭ (Adverbial) Crezi că e posibilă asemenea obrăznicie? Asta-i nemaiauzit! VORNIC, P. 121.