NEOTECTONICĂ s.f. Totalitatea mișcărilor neotectonice. ♦ Parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței terestre de la sfîrșitul terțiarului și pînă în prezent. [Gen.-cii. / cf. germ. Neotektonik].

NEOTECTONICĂ f. 1) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcărilor scoarței terestre din ultima perioadă geologică. 2) Totalitate a mișcărilor tectonice mai noi. [Sil. ne-o-] /neo- + tectonică

neotectonic, ~ă [At: DEX / P: ne-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: neo- + tectonică] 1 sf Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2 a Care ține de neotectonică (1). 3 a Care se referă la neotectonică (1). 4 a Care este caracteristic neotectonicii (1).

NEOTECTONIC, -Ă adj. Referitor la mișcările tectonice recente. [Cf. germ. neotektonisch].

NEOTECTONIC, -Ă I. adj. referitor la neotectonică. II. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente. ◊ parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. (< germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik)

neotectonică (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neotectonicii

neotectonică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neotectonicii

neotectonică s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neotectonicii

neotectonic (desp. ne-o-) adj. m., pl. neotectonici; f. neotectonică, pl. neotectonice

neotectonic (ne-o-) adj. m., pl. neotectonici; f. neotectonică, pl. neotectonice

neotectonic adj. m. (sil. ne-o-)

NEOTECTÓNIC, -Ă (< neo- + textonic) s. f., adj. 1. S. f. Parte a geotectonicii care studiază mișcările tectonice ale structurilor geologice recente (cuaternare). Printre manifestările neotectonice reprezentative se remarcă prăbușirea (5130 î. Hr.) pragului Bosfor (c. 70 m diferență de nivel) și formarea strâmtorii omonime, care a permis pătrunderea apelor M. Mediterane în zona Mării Negre, precum și formarea Deltei Dunării. 2. Adj. Care se referă la mișcările tectonice recente.