NEREGULAT, -Ă adj. Negativ al lui regulat. 1. Lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate; (învechit, rar) necanonisit. cf. tem. gheom. i, 41^r, ar (1838), 40²/14, asachi, e. iii, 81/9, poenaru, e. a. 74/21, drăghiceanu, c. 121, f (1903), 7, camil petrescu, v. 70, YGREC, m. N, 397, SADOVEANU, O. ix, 38, xrv, 504, bart, s. m. 17, bordeianu, p. 20, C. ANTONESCU, P. 84, BENIUC, v. 27, GALAN, B. ii, 129, t. popovici, se. 538, barbu, ș. n. 128. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. Oștile neregulate nu costă mult. Nici o lege nu ne oprește a le forma. bolintineanu, o. 427. Oastea lui Ipsilanti fiind formată din trupe neregulate, fiecare soldat făcea de capul lui și anarhia era grozavă unde se aflau arnăuți. OȚETEA, t. v. 255. Pusese mereu chestiunea organizării trupelor neregulate. camil petrescu, o. ii, 553. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. Curenții calzi... fac clima coastelor pe care le scaldă mai caldă, mai umedă, dar mai neregulată, în ceea ce privește presiunea atmosferică. agrotehnica, i, 248. Debitul rîurilor a devenit foarte neregulat. ib. 553. 2. Care constituie o abatere de la norma, de la forma obișnuită. ◊ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, avînd forme proprii, specifice. Avem apoi, la aceeași conjugare, verbe așa zise neregulate. iordan, g. 188, cf. graur, i. l. 267. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. [Bradul] căzu cu vuiet înnăbușit pe pămîntul neregulat al poienii. sadoveanu, o. ix, 194. Coborîm pe un drum neregulat, din stîncă în stîncă. bogza, ț. 61. – Pl.: neregulați, -te. – Pref. ne- + regulat. cf. fr. irrégulier.