NESTĂPÎNIT, -Ă, nestăpîniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit, nestăvilit. Din cînd în cînd, în pacea asta, năvălea cucoana Casuca, cu rîsetele, cu înduioșările și șuvoaiele ei de vorbă nestăpînită. SADOVEANU, O. IV 82. Zbucni într-un hohot de plîns nestăpînit. VLAHUȚĂ, O. AL. II 15.