NETREBNIC l. adj. 1 Nefolositor, netrebuincios: îi aruncați în gunoiu ca pe niște vase ~e (FIL.) ¶ 2 Care nu e bun de nimic: cu cît se gîndea mai mult, cu atît se vedea mai prost, mai ~ și mai fără noroc (VLAH.) ¶ 3 Nevrednic, ticălos, păcătos: auzind aceasta ~a de maică s’a bucurat foarte (SB.); după norocosul August... urmează un șir de împărați ~i (VLAH.); omul face mai multe jertfe pentru o femeie ~ă decît pentru una cinstită (FIL.). II. sm. Cel ce nu e bun de nimic [vsl. netrĕbĭnŭ].