înfometa [At: IORDAN, L. R. A. 341 / Pzi: ~tez / E: în- + foamete] 1 vt A face să flămânzească. 2 vt A constrânge prin foamete. 3 vi A suferi de foame Si: a flămânzi.

înfometat, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înfometa] 1 Lipsit de mijloace de subzistență Si: înfomat (1). 2 Constrâns prin foamete Si: înfomat (2). 3 Care suferă de foame Si: flămând, înfomat (3).

ÎNFOMETA, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.

ÎNFOMETAT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care este chinuit de foame, care suferă de lipsă de hrană; flămînd.

A ÎNFOMETA ~ez tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a flămânzi. /în + foamete

ÎNFOMETAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFOMETA. 2) Care este flămând de mult timp. /v. a înfometa

înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.

înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.

înfometa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfometez, 3 înfometează; conj. prez. 1 sg. să înfometez, 3 să înfometeze

înfometa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometează

înfometa vb., ind. prez. 1 sg. înfometez, 3 sg. și pl. înfometează

ÎNFOMETA vb. v. flămânzi.

ÎNFOMETAT adj. flămând.

ÎNFOMETAT adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

ÎNFOMETA vb. a flămînzi. (A ~ pe cineva.)

înfometat adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

ÎNFOMETAT adj. flămînd, flămînzit, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)