NIALCOȘ, -Ă adj. (Transilv.; mai ales despre oameni și manifestările lor) Mîndru, arătos, gătit, fercheș, elegant, cochet. cf. conv. Lit. XX, 1014, MÎNDRESCU, UNG. 93, DDRF, CABA, săl., frîncu-candrea, m. 55. Se adaugă apoi tot felul de „prime”, „galante”, pentru ca să fie nilcoșe. arh. folk. vii, 55, cf. chest. ii 51/313, alr i 16/133, alR ii 2 964/53, 3 266/279, 284, 310, 316, 334, 346, 349, 353. ◊ (Adverbial) Eu cos ńialcoș cu ciur. alr i 1 762/355. ♦ Fudul, înfumurat, îngîmfat, trufaș; afectat. cf. mînDRESCU, UNG. 93, h XVIII 14, VAIDA, CABA, SĂL., FRÎNCU-CANDREA, m. 55, COMAN, GL., ALR SN v h 1 254. – pl.: nialcoși, -e. – Și: nilcoș, -ă, nealcoș, -ă (LEXIC REG. 71, MAT. DIALECT. I, 82, 213) adj. – Din magh. nyalkos.