NIMIC, NIMICA, ‡NEMICA I. pron. nedef. 1 Nici un lucru: a nu avea ~ pe lume; nu e ~ nou sub soare; mai bine ceva decît nimic (PANN); dacă văzură... că nimic nu-i este pe plac... îl întrebă într’o zi, la masă, că de ce este supărat (ISP.); n’am nimic mai bun decît asta; nu înțeleg ~; alt ~ n’am ce-ți scrie; ~ alta n’am mai aflat; nu face ~, n’are nici o importanță; pentru ~ în lume nu i l-aș da; (P): cu ~, tot ~ sau din ~, tot ~, din nimic nu se poate face nimic ¶ 2 Prea puțin lucru, de puțină valoare: a vîndut casele pe ~, cu un preț foarte mic; un lucru de ~, de puțin preț, de puțină însemnătate; un om de ~, un netrebnic, păcătos, ticălos: om de nimica e cine cutează a strica obiceiurile țării (RET.); mai ~, prea puțin, aproape nimic: Ai mai strîns ceva din banii birului? – Te miri ce și mai nimică, vorba ceea, că oaminii îs lipiți pămîntului (ALECS.). II. adv. De loc, de fel, nicidecum, cîtuși de puțin: nu-mi pasă ~; nu-mi folosește ~. III. sf. O NIMICA sau NIMICĂ, un lucru de nimic; o nimica toată, mai nimic, un fleac: stăpînul... îi spune că e păcat de Dumnezeu, pentru o nimica toată, să ia trei lei de cal (VLAH.); lucra toată săptămîna, ca un bărbat, pentru nimica toată (CRG.); era să mă duc și eu să văz piesa... dar aud că e o nimica toată (I.-GH.); într’o nimică de ceas (SB.), într’o mică de ceas; pe nimică pe ceas, pe mică pe ceas: pe nimică pe ceas, beam cîte un cofăel întreg de apă (CRG.). IV. NIMIC (pl. -icuri) sn. 1 Lucru de nimic, de puțin preț, fleac, bagatelă: se mulțumește cu un ~; nu credea să se facă atîta tevatură pentru nimicul ăsta de măruntaie (ISP.) ¶ 2 pl. Lucruri, vorbe fără însemnătate, fleacuri: își pierde vremea cu nimicuri; șoptindu-și unul altuia cine știe ce nimicuri tinerești (CAR.); faci un haz copilăresc de toate nimicurile (VLAH.) [lat. nemĭca „nici o fărîmă”].