NIOBIU subst. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la agenții chimici; columbiu. cf. poni, ch. 29. Colombiu (sau niobiu) este un metal foarte rar, se aseamănă cu tantalul cu care este asociat. enc. Tehn. i, 404. Niobiu este un metal gri strălucitor ce se topește la 1950°, insolubil în acizi. macarovici, ch. 401. Dintre combinațiile niobiului au fost studiate mai de aproape cele ale metalului pentavalent. Chim. an. calit. 138, cf. 349, ltr², der. – Pronunțat: ni-o-. – Din fr. niobium.