NISIP, †NĂSIP (pl. -puri) sn. Pietriș mărunt, uneori ca pulberea, ce se găsește în fundul apelor, pe malul rîurilor și al mărilor sau în interiorul pămîntului și care provine din măcinarea stîncilor: erau mulți ca stelele cerului și ca nisipul mării; pe jos, e așternut năsip neted și mărunt (ODOB.); Ⓕ: a clădi pe ~, a întemeia ceva pe o temelie puțin solidă [vsl. nasŭpŭ].