NODULEȚ s. n. Diminutiv al lui nod; noduț (1), nodișor. ♦ Fig. Copil mic (și drăgălaș). v. nod (IV). Se deschide de perete ușa odăii... prin care năvălește o droaie de copii, băiețași, fetițe și nodulețe mici. brătescu-voinești, î. 18. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Un noduleț de copil. CIAUȘANU, GL. – pl.: nodulețe. – Nod + suf. -uleț.