NOMENCLATURĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați sistematic într-o specialitate oarecare sau într-un domeniu de activitate. Amestecurile etnice, cînd sînt numeroase, dau naștere unei nomenclaturi topice pestrițe și complicate. IORDAN, N. L. VI. Poezia nu este... nici o declarațiune de dragoste... nici o nomenclatură botanică, ori mineralogică. MACEDONSKI, O. IV 104. 2. Listă, catalog conținînd titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu etc. Nomenclatura străzilor. ▭ Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179. Numele fiului domnesc figurează numai între «marturi» mai sus de nomenclatura boierilor. HASDEU, I. V. 235.