NUCULEȚ s. m. Diminutiv al lui nuc (1); nucșor, nucuț. cf. teodorescu, p. p. 344. Colea jos în prunduleț A crescut un nuculeț. jarnik-bîrseanu, d. 182. Pe margine de Olteț Răsărit-a nuculeț. șez. ii, 220. Colea-n vale la Cerneț Este-un mare nuculeț. jahresber. iii, 273. Foaie verde ruguleț, La un cap dă pisculeț Mi-a ieșit un nuculeț. graiul, i, 113, cf 69, șez. xvi, 190. – pl.: nuculeți. – Nuc + suf. -uleț.