NULITATE, nulități, s. f. 1. Persoană complet lipsită de merite, incapabilă. Unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin, fără nici o motivare. GHEREA, ST. CR. I 8. Publicul Bucureștilor nu suferă nulități; el cere persoane cu talente, care să știe a ocupa rolurile sale. ALECSANDRI, T. I 295. ♦ Lipsă totală de merite, incapacitate. Pe cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane. ALECSANDRI, S. 66. 2. (Jur.) Lipsă de valoare legală a unui act, a unui contract etc.