Definiția cu ID-ul 1354439:
Tezaur
NĂHUI, -IE adj. (Transilv. și prin Ban.) Prost, tont, nerod. cf. REV. CRIT. iii, 162, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț.H. 325, PACALĂ, m. R. 140. Nu striga ca un năui! L COSTIN, GR. BĂN.145. – pl. : năhui. – Și: năui, -ie adj. – cf. tehui.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AteTas
- acțiuni