NĂLUCĂ (pl. -ci) sf. 🔱 1 Vedenie de noapte, arătare înșelătoare, fantomă, stafie, figură ce-și închipuește cineva că vede și de care se sperie: cînd și cînd, un stejar nalt, răzbătînd pîcla, ni se arăta ca o ~ din altă lume (ALECS.); ea s’a speriat de această ~ și a prins a tremura (SB.); după ce se încredință că nu este ~ de noapte, puse mîna și luă dafinii (ISP.); cum gătă lucrul, se făcu nevăzută, pieri ca o ~ (RET.) ¶ 2 Închipuire deșartă: acum simț, vai! că visu mi-a fost o ~ (ODOB.) ¶ 3 A-și face ~, a-l cuprinde o frică năprasnică, a se speria fără veste: de fus sări în sus, de furcă îți faci ~ (ZNN.) [năluci].