nălucă s.f. I 1 (mitol. pop.) apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoaică¹, strigoi, umbră, vedenie, viziune, <înv. și pop.> nălucitură, năzăritură, <pop.> arătanie, iazmă, moroi, pricolici, strigă, turca, urcoi, urgoaică, vârcolac, <reg.> mânătură, momâiată, moroaică, moromeț, moroniță, mortăciune, motohaliță, mozomaină, năhoadă, năzar, necurățenie, pater, șișcoi, șteamătă, vâjă, vâlvă, vidmă, vigonie², <înv.> arătătură, larvă, părere, vedere, zare, <fig.; reg.> șurligaie. Se crede că nălucile sunt spiritele oamenilor morți, neiertați de păcate. 2 halucinație, închipuire, nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, <înv.> vedere. 3 fig. (rar) v. Amăgire. Himeră. Iluzie. II (pesc.) 1 amorsă, momeală, nadă¹, <rar> momitură, <reg.> mârșă, nadilă, <înv.> podmet. Folosește râme ca nălucă pentru pești. 2 momeală artificială, <pop.> lingură, linguriță. Năluca este o imitație de peștișor, folosită de pescarii cu undiță drept nadă.