nămete s.m.. (mai ales la pl. nămeți) 1 noian, troian², <reg.> omăt, suflătură, sul. Drumurile s-au acoperit cu nămeți din cauza ninsorilor abundente. 2 fig. (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică un număr mare de lucruri, obiecte etc.) grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi, <fig.; pop.> nămol. În mijlocul curții erau nămeți de pietriș.