Definiția cu ID-ul 1393211:
Sinonime
năpastă s.f. I 1 calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, <înv. și pop.> osândă, prăpădenie, <pop.> blestem, mânie, potopenie, topenie, <înv. și reg.> pojar, pustieșag, pustiit1, sodom, <reg.> năpust, prăpădeală, prohab, <înv.> osândire, pierzare, punere de cap, punerea capului (v. punere), pustiiciune, sfărâmătură, stingere, <fig.> bici, cancer, ciumă, foc, lepră, pârjol, plagă, tragedie, <fig.; rar> debaclu, <fig.; reg.> prăvală, <fig.; înv.> volbură. Războiul este o năpastă aducătoare de moarte. 2 bucluc, încurcătură, neajuns1, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, tevatură, <livr.> dezagrement, <înv. și pop.> poznă, răutate, <pop. și fam.> daraveră, pocinog, <pop.> alagea, dârdoră, păcat, ponos, potcă, poticală, satara, zăduf, <fam.> belea, dandana, <înv. și reg.> nacafa, nagodă, pricină, <reg.> bacală, bai2, bedă, chichion, ciudă, cotoarbă, dabilă, dănănaie, dânganie, drăcăraie, încurcală, întâmplare, năvârneală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, răscoboală, supăreală, șugă, șugubină, toroapă, vartă1, <înv.> apăs, nesosință, nevoință, patimă, silă, stenahorie, supărătură, <grec.; înv.> distihie, <turc.; înv.> iftira, <fig.> lovitură, <fig.; înv. și pop.> suspin, val, <fig.; pop. și fam.> pedeapsă, <fig.; reg.> crâșcare, <fig.; înv.> lovire, undă, <arg.> înghesuială. Multe năpaste a avut în ultimul timp! 3 (pop.) v. Amar. Amărăciune. Calvar. Chin. Durere. Încercări (v. încercare). Patimi (v. patimă). Păsuri (v. păs). Pătimiri (v. pătimire). Suferință. Turment. 4 (pop.; de obicei constr. cu vb. „a face”) v. Persecuție. Prigoană. 5 (fam.; mai ales deprec.) <fam.> belea, pacoste, râie. Cheltuiești așa de mult, încât ești o adevărată năpastă la casa omului! 6 (înv.) v. Ademenire. Amăgire. Atracție. Ispită. Ispitire. Momire. Seducere. Seducție. Tentație. II (pesc.) 1 prostovol, <reg.> ceasma, cucă2, năpastnic, plașcă1, șașma, târâtoare (v. târâtor). Năpasta este alcătuită dintr-o plasă conică, ce formează în apă un sac în care sunt prinși peștii. 2 (reg.) v. Cucă2.