năpustí, (năposti), v.t. (reg.) 1. A elibera, a da drumul, a slobozi: „Năposti-m mâna stângă” (Papahagi, 1925: 246). 2. A da voie cuiva să intre undeva, ori să se depărteze: „Năposti-mă, soră-n casă” (Idem: 251). 3. A turna, a pune: „Ai năpustit cenușa în uncrop” (Maram. din dreapta Tisei). 4. A se repezi asupra cuiva, a năvăli, a tăbărî, a da buzna. ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din ucr. napustyty „a elibera, a da drumul” (Candrea); din sl. napustiti (DLRM, DEX, MDA).