năpădi vb. IV. I 1 tr. (milit.; compl. indică teritorii străine) a cotropi, a invada, a încălca, <înv. și reg.> a încotropi, <înv.> a cuprinde, a îngloti, a năbuși, a stropși, a supăra, <fig.; pop.> a călca, a potopi. Tătarii au năpădit regiunea. 2 intr. (despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”, „spre”) a se arunca, a se azvârli, a se duce², a se năpusti, a năvăli, a se porni, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, <rar> a se elansa, a se prăbuși, <înv. și pop.> a cădea, <pop.> a se opinti, <înv. și reg.> a năduli, a se prăpăstui, <reg.> a se aiepta¹, a se detorni, a iuruși, a se îniepta, a năboi², a (se) năprăti, a nooti, a se răpi, a se șupi¹, a se tovărî, a se țipa², <înv.> a se da², a erupe, a intra, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi, <fig.; rar> a se nărui, <fig.; înv.> a zbura. Năpădește asupra lui cu toată forța. Uliul a năpădit asupra prăzii. 3 tr. (mai ales despre plante dăunătoare; compl. indică terenuri, spații etc.) <fig.> a copleși, a cotropi, a invada, a împresura, a înăbuși, a submerge. Mărăcinii și scaieții au năpădit grădina. 4 intr. (despre lichide; urmat de determ. locale introduse prin prep. „ în ”) a se împrăștia, a se răspândi, a se vărsa. A scăpat căldarea din mână și apa a năpădit în încăpere. 5 tr. (despre lacrimi, sânge; compl. indică oameni sau părți ale corpului lor) a îneca, a podidi, a umple, <înv. și pop.> a năbuși, <pop.> a prididi, <reg.> a bucși, <înv.> a povedi. Nu mai poate vorbi pentru că lacrimile o năpădesc. Lovindu-l cu pumnul în figură, sângele i-a năpădit gura. 6 tr. (despre stări fiziologice; compl. indică ființe) a cuprinde, a trece. Nădușelile l-au năpădit din cauza emoțiilor. II tr. (mai ales fig.) 1 (despre necazuri, griji etc.; compl. indică oameni) a copleși, a covârși, a cuprinde, a lua, a răzbi, <pop.> a prididi, <reg.> a poticăli, <înv.> a supune, <fig.> a apăsa, a doborî, a împovăra, a încărca, a încolți, a învălui, a nimici, a răpune, a umple, <fig.; livr.> a ecrasa, <fig.; pop.> a păli². Grija zilei de mâine o năpădește. 2 (despre gânduri, trăiri, necazuri, suferințe etc.; compl. indică oameni) a copleși, a covârși, a prinde, <fig.> a împresura, a încolți, a învălui, a umple. Gândurile negre îl năpădesc. 3 (despre sentimente, senzații etc.; compl. indică oameni sau sufletul, inima, conștiința etc. lor) a copleși, a covârși, <fig.> a inunda, a îneca, a umple. Inima îi este năpădită de milă. Mirarea o năpădește când aude un asemenea răspuns.