năpăstui vb. IV. I 1 tr. (compl. indică oameni) a asupri, a nedreptăți, a oropsi, a ostraciza, a persecuta, a prigoni, a urgisi, a vitregi, <înv. și reg.> a întiri, a strâmbătăți, <înv.> a gilălui, a goni, a nevolnici, a obidi, a obijdui, <grec.; înv.> a catatrexi. Nu a năpăstuit pe nimeni în viața lui. 2 tr. (compl. indică oameni, grupuri sociale, colectivități) a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a opresa, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, a vitregi, <rar> a robi, <înv. și reg.> a bântui, <înv.> a necăji, a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a hrăniși, a tirăni, <fig.> a apăsa, a despuia, a mulge, a stoarce, a suge, <fig.; pop.> a mânca, <fig.; reg.> a stoci, <fig.; înv.> a călca. Tiranul își năpăstuiește propriul popor. 3 tr., intr., refl. recipr. (pop.; compl. sau sub. indică oameni) v. Bârfi. Blama. Calomnia. Cleveti. Defăima. Denigra. Detracta. Discredita. Infama. Ponegri. Șopti. Vitupera. 4 tr. (înv.; compl. indică ființe) v. Ademeni. Amăgi. Atrage. Ispiti. Momi. Seduce. Tenta. II tr. fig. (despre stări fizice; compl. indică oameni) a copleși, a covârși, a cuprinde, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi¹, <fig.> a ajunge, a birui, a doborî, a invada, a încolți, a înfrânge, a învinge, a lovi, a umple. Era gata să-l nâpăstuiască somnul când a sunat telefonul