năpăstuire s.f. 1 asuprire, nedreptate, nedreptățire, oropsire, ostracizare, persecutare, persecuție, urgisire, <rar> oropseală, <înv. și reg.> strâmbătățire, <înv.> obidire, urghisitură, <turc.; înv.> zulum. A fugit de acasă din cauza năpăstuirii suferite din partea mamei vitrege. 2 asuprire, exploatare, împilare, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tiranie, urgisire, <pop.> asupreală, silnicie, <înv.> apăs, asupriciune, asupritură, avanie, goniciune, gonire, gonitură, îngreuială, nepriință, nevolnicie, obidă, obidire, obijduire, <grec.; înv.> catatrehmos, <fig.> apăsare, despuiere, jug, stoarcere, <fig.; înv.> apăsătură, armășie, învăluială, strânsoare. Năpăstuirea poporului este specifică regimurilor totalitare. 3 (pop.) v. Bârfa. Bârfeală. Bârfire. Bârfit¹. Calomnie. Calomniere. Cleveteală. Clevetire. Clevetit. Defăimare. Denigrare. Detractare. Detracție. Discreditare. Infamare. Ponegreală. Ponegrire. Șoaptă. Vituperare. Vituperație. Vorbă. Vorbă de rău. Vorbă rea.