nărăvi vb. IV. 1 refl. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”) a se înnădi, <pop.> a se înnărăvi, a se nădi. S-a nărăvit la băutură. 2 refl. (reg.; despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) v. Acomoda. Adapta. Deda. Deprinde. Familiariza. Învăța. Obișnui. 3 refl. recipr. (reg.; despre oameni) v. Împăca. Înțelege. 4 tr. (înv.) v. Accepta. Admite. Aproba. Concede. Consimți. Încuviința. Îndupleca. Îngădui. Învoi. Lăsa. Permite. Primi. Vrea.