născoceală s.f. 1 fabulație, invenție, minciună, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, <pop. și fam.> gogoșea, vorbă, <pop.> iscoditură, <fam.> balivernă, banc², brașoavă, fabulă, gogoriță, text, <fam.; glum.> goangă, <reg.> bacliu, iloave, iznoavă, loajă, <reg.; glum.> litii (v. litie), șoadă (v. șod), șoșoale, vlavă, <înv.> basnă, băsnire, <fig.; pop. și fam.> gogoașă, gogoșea, <fig.; pop.> vrăjitorie, <fig.; fam.> basm, cucuri (v. cuc), șopârlă, tromboane (v. trombon), vrajă, vrăjeală, <fig.; reg.> gogoși de tufă (v. gogoașă), scoverzi (v. scovardă), <fig.; înv.> născătură, <arg.> dumă, iordan, mandravelă, ștangă. Cei care au ceva de ascuns recurg la născoceli. Nu mai suportă născocelile lui. 2 (fam.) v. Creație. Invenție. Născocire. Plăsmuire.