născoci vb. IV. I tr. 1 (compl. indică metode, planuri etc.) a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a inventa, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, <livr.> a excogita, <rar> a plăsmi, <înv. și pop.> a izvodi, <pop.> a iscodi, a închipui, <fam.> a combina, <înv. și reg.> a slimui¹, <reg.> a tocmi, <înv.> a începe, a medita, a năluci, a unelti, <fig.> a naște, a țese, a urzi, a zămisli, <fig.; fam.> a croi². După mai multe încercări, a reușit să născocească o metodă tehnică nouă. 2 (compl. indică fapte, întâmplări etc.) a fabula, a inventa, a plăsmui, a scorni, a ticlui, <pop.> a scoate, a stârni, <fam.> a scornici², <reg.> a poznăi, a scornoci, <înv.> a băsni, <fig.> a broda, a fabrica, a țese, a urzi, <fig.; rar> a tăia, <fig.; fam.; glum. sau iron.> a croi², <fig.; înv. și reg.> a toporî, <fig.; înv.> a ascuți. A născocit o întâmplare pe care nimeni nu a crezut-o. II refl. fig. (pop. și fam.; despre fenomene ale naturii, despre manifestări, stări, sentimente ale oamenilor etc.) v. Apărea. Aprinde. Declanșa. Dezlănțui. Isca. Ivi. Izbucni. Începe. Învolta. Naște. Porni. Produce. Sârni.