născocit, -ă adj. 1 fictiv, halucinat, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, nereal, plăsmuit, scornit, <rar> vizionar, <fig.> lunar. Adesea se transpune într-o lume născocită. 2 fantezist, imaginar, plăsmuit, <livr.> romanesc¹. Personajele povestirii sale sunt născocite. 3 (în opoz. cu „real”; despre afirmații, mărturii etc.) fals, inautentic, inventat, mincinos, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, <înv.> mințit, neadevăr, răsuflat, <fig.; pop.> strâmb, <fig.; înv.> nud. Și-a dat seama că mărturia lui este născocită. Afirmația ei născocită a stârnit revolta colegilor. 4 (despre fapte, întâmplări etc.) inventat, plăsmuit, scornit, ticluit, <pop.> iscodit², <fig.> brodat. Întâmplarea născocită n-a fost crezută de nimeni.