nătâng, -ă adj., s.m.., s.f. 1 adj., s.m.., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”) bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, <înv. și pop.> năuc, neajuns², <pop. și fam.> bobletic, bocciu, haplea, hăplău, tolomac, tontălaucă, tontălău, <pop.> flaimuc, slăbănog, tresărit², <fam.> ciumpalac, fleț, găgăuță, gogoman, muhaia, slab, șui³, tândală, zevzec, zgubilitic, <fam.; glum.> cașbec, <înv. și reg.> nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, <reg.> balamut, bleomb, bleot, bobleț, bolocan, cherapleș, chimiță¹, chiomp, dilivan, gâltofan, gloan, gog¹, haidamac, hăbăuc, hondrobos, husăn, hușit, hututui, lud, macabău, mangosit, meciurd, metehău, meteleu, modoroi, mohoi, mohoieș, molătău, mong, moroiman, motoflete, motoflocea, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, năhui, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nebleznic, nerodoi, nete, netrebuit, nihainic, nizguban, opac³, paliu², păhui², pleoncios, pliurd, ponc, ponivos, pricăjit, pucăr, puncău, șuietic, tambă, tanău¹, tancă, tălălău¹, tălășman, tălâmb, tărăntuc, tăul, tontan, tontălan, tontolete, tontolog, tontovan, trăncănău, trencheș, tronc³, tucan, tuieș, turuietic, tut², <reg.; glum.> ivan, <reg.; deprec.> morhoanghină, <înv.> glupav, prostănău, <turc.; înv.> budala, <glum.> blegoman, <iron.> deștept, <iron. sau peior.> credul, cretin, <fig.> clăpăug, fonf, redus, redus la minte, redus mintal, sec, <fig.; pop. și fam.> coclit, <fig.; fam.> îngrămădit, <fig.; reg.> butac, ciubotă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> bolovan, <fig.; înv.> tureatcă, <fig.; peior.> oaie, pedestru, <arg.> chiftea, fățos, jepat, pamfletar, râtan. 2 adj. (despre fapte, manifestări etc. ale oamenilor) inept, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, <înv.> prostatic, <arg.> giurumist. Gestul lui de a lovi copilul a fost nătâng. 3 adj. (despre oameni) inabil, neabil, neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, <rar> neajutat, <reg.> natantol, șutaș, tălâmb, <fig.> stângaci. Este atât de nătângă, încât nu este în stare să facă ceva singură. 4 adj. (mai ales pop.; despre oameni) încăpățânat, îndărătnic, obstinat, recalcitrant, refractar, reluctant, <pop. și fam.> dârz, <pop.> încâinit, înțestat, sanchiu, <fam.> căpos, <fam.; deprec. sau peior.> capsoman, căpățânos, <înv. și reg.> îndărăpnat, <reg.> dâcos, dugos, inacciu, opac³, <înv.> capeș, împoncișat, renitent, retiv, <fig.; pop.> nărăvaș, <fig.; reg.> înțesat, țestos. Este atât de nătâng, încât nu poți ajunge la o soluție cu el. 5 adj. (înv.; despre oameni sau despre firea lor) v. Excitabil. Irascibil. Iritabil. Nervos. Supărăcios. Surescitabil.